plaza universitatii din nou

demult nu mai dau click pe editorialele lui patapievici. s-a intimplat azi cind l-am surprins in plin elan comemorativ. stilul e stufos, impanat cu multe cuvinte din afara fondului principal. dar, o fraza mi-a atras atentia. nu bombastica, nu neadevarata: "Grupul pentru Dialog Social s-a născut sub semnul dorinţei de a avea un Comitet pentru Apărarea Muncitorilor (acronimul polonez este KOR) românesc."

really, ce-a fost in mintea lor? comitet pentru apararea muncitorilor my ass, cind principala pozitionare a pietei universitatii si cauza esecului sau a fost: noi, desteptii natiei, studentii intelectualii, nu voi cocalarii, care il votati pe iliescu. era o marca de mindrie "sa nu fii ca timpitii ailalti".

muncitori my ass. cei din solidaritatea erau muncitori, iar lech walesa n-a simtit nevoia sa-si traga diploma de doctor dupa ce a ajuns presedinte. la noi cam trebuie, pentru ca e naspa sa fii muncitor. adica prost.

toata semeteala asta si dorinta de razbunare ne-au adus in punctul in care sintem. mi-e din ce in ce mai clar ca astea au fost elementele principale si insidioase care au stat la baza miscarii anticomuniste de dupa 90. n-am vazut intelectual roman sa-si puna curul la bataie pentru minerii din 77 sau pentru strungarii din 87. si desi l-am luat la misto acum citeva posturi, rhazvan theodorescu (azi ii zic asa cu simpatie) macar a deschis gura cind bucurestiul era demolat.

so, baieti, in aceasta vara din 2010 celebram esecul inceput acum 20 de ani din semeteala si dorinta de razbunare. cum se vede, ne-o tragem in continuare unii altora. cu editorialul, cu arogantele. cind o sa-i mai vedeti pe plesu si liiceanu plingindu-se ca nu au reusit sa devina modele pentru societate, nu-i credeti! toti alergam acum cu limba scoasa dupa boieria pierduta. si nu musai pentru ca munca e naspa, dar munca inseamna ca esti prost. daca inca mai simti nevoia sa muncesti, inseamna ca inca nu esti boier adevarat. sa-ti permiti un siegfrid.

prostovanii chiar i-au crezut pe comunisti cu muncitorii lor, desi tot la boierie lucrau din greu si aia.

in final sa-l citam pe fenomenologul carpatilor: "Cine nu a lasat in urma, inghitind instantaneu, una cite una, masinile care se tirasc in cirduri in spatele unui convoi de TIR-uri pe soselele Romaniei a trait, intr-un anume sens, degeaba." despre asta a fost piata universitatii.

P.S. Finalul articolului e revelator: "Criticile întemeiate care i se pot aduce acum Pieţei Universităţii sunt, însă, de altă natură. Piaţa Universităţii a trăit în utopia posibilităţii unei acţiuni politice a societăţii civile non-partinice, ignorând faptul că mişcarea politică de opoziţie din România nu s-a constituit în jurul societăţii civile, ci s-a grefat pe renaşterea partidelor istorice. A plecat de la o utopie, iar utopiile sunt întotdeauna sancţionate de realitate. Or, ca să izbândeşti politic, trebuie să te organizezi politic. Piaţa Universităţii a refuzat să o facă. A preferat să rămână în registrul magic ale chemărilor la libertate, prin care spera, cu disperare, să conjure instaurarea unei solidarităţi instantanee, non-politice şi non-partizane."

dar solidaritatea ce miscare politica o fi fost? tot ce spuneam mai sus tocmai asta critica: n-a fost suficienta utopie acolo si au fost prea multe partide istorice, care aveau conturi de reglat cu trecutul. care ne reglam in continuare, precum se vede.