de ce e quality mircea badea

ieri seara am avut o oportunitate sa merg la o piesa de teatru cu o prietena. am ajuns in ultimul moment si rindul pina la locurile noastre era ocupat. inca mai intra lume, in spatele nostru inca mai erau oameni la garderoba, in sala inca mai era forfota, deci nu intirziasem. eh, public de teatru, amatori de happyfish, fani plesu si cam tot ce poti gasi intr-o sala de teatru din bucuresti luni seara pe la 7 fara ceva. dintre aproximativ 20 de persoane care erau asezate intre noi si locurile noastre, doar doua s-au ridicat sa ne faca loc. restul erau super indignate ca cineva indrazneste sa-si ocupe locul DUPA ce domniile lor s-au asezat. cam asta e calitatea publicului quality de la noi.

bineinteles, la sfirsit, totul a fost stropit din abundenta de riuri de aplauze pentru ca trebuie sa ai macar trei bisuri. da, piesa a fost buna, a fost jucata bine, dar atit. teoria mea e ca aplauzele in exces inseamna "ce destepti sintem noi care venim la teatru si il apreciem pe maestru rebengiuc, nu ca restul pulimii. cit de tare il apreciem? pai cam cit sa dam din palme un bis-doua in plus".